”Asa moare democratia, in ropote de aplauze”
Stiu ca multi din generatia mea (cei care au acum 30+), vor atribui acele cuvinte unui personaj din Star Wars. Insa forma lor originala, o veti gasi intr-o carte scrisa de Sigmund Freud care il cita pe bunul sau prieten, Stefan Zweig care avea sa-l asemene pe un roman al timpului sau, pe Mircea Vulcanescu, cu Socrate.
Stiu ca asta e perioada in care la noi, in fiecare Decembrie, printre mesele ”cat mai de porc” si printre a manca/bea pana ajungi la urgenta, se vorbeste mult de ’89. Poate prea putin despre valorile pe care Romania le’a pierdut prin puscariile PCR-ului, valori ce erau cunoscute la nivel mondial si care ar fi putut insufla sentimentul de demnitate, onoare, spirit civic, liderilor politici si societatii in acelasi timp.
Cumva lumea se pare ca are memoria foarte scurta. Stefan Zweig facea referire la Reichstag-ul german care aplauda frenetic la discursul lui Hitler ca din acel moment, el, Reichstag-ul, nu mai exista. Asa se intampla si in Parlamentul Romaniei, cand Ceausescu anunta ca partidele istorice sunt dizolvate si scoase in afara legii. Se aplauda frenetic. Nu mai departe de zilele noastre, putem observa reactia populatiei cand un oarecare individ cu idei radicale ajunge la putere : se aplauda frenetic. Am uitat cine spunea : umanitatea ar trebui sa construiasca poduri, nu ziduri.
Pasionat de istorie, cele doua razboaie mondiale m-au interesat mult si am citit cam tot ce mi-a picat in mana pe tema asta, inclusiv biografii, autobiografii samd. Cred ca asta m-a ajutat sa identific personaje din trecut in ziua noastra. Astfel, daca ai citit jurnalele lui Goebbels si felul in care vorbeste despre Hitler, nu ai cum sa nu spui : Rares Bogdan. Atata slugarnicie si aservire totala, nu cred ca mai exista in istoria umanitatii. Astia sunt genul de oameni care intr-un sistem totalitar ti-ar arata cu adevarat de ce sunt ei in stare si ar valida teoria lui Freud cum ca oamenii nu sunt nici acum mai civilizati decat animalele ci doar CONSTRANSI de regulile societatii. Si cata dreptate avea, pentru ca atunci cand spunea asta in ”Psihologia colectiva si analiza Eu-lui”, era anul 1921. Tot el, avea sa povesteasca in una din carti cum ajunsese sa tina sedinte pentru pacienti insistand sa fie platit in CARTOFI. Asa ajunsese Viena, oras considerat unul din centrele intelectualitatii continentale in perioada interbelica pana la inceputul primului razboi mondial. Totul sub carmuirea liderului suprem si al lingailor.
Am deviat.. Insa de ce te-ai mira ca esti unde esti ca tara, cand tu ca natie, nici nu ai habar ce ai pierdut in toata perioada comunista. Nu s-a pierdut ”doar” libertate. S-a interzis unei generatii intregi dreptul de a gandi. Valori recunoascute la nivel mondial au fost sterse din memoria colectiva. Gandurile scrise ale acelor oameni, au fost interzise, pentru ca partidul era in tot si toate si s-a insuflat ideea ca ”noi muncim, noi nu gandim” si asa trebuia sa fie. E greu de explicat de ce mai avem nostalgici si poate si mai greu de explicat de ce oameni de varsta mea, traiesc cu impresia ca ”era mai bine cu Ceausescu”, ei muncind in Vest. Daca se pot gasi scuze parintilor nostri pentru sentimentul de nostalgie, pentru contemporanii mei, este impardonabil si denota nota de incultura si imbecilitate.
Ca si concluzie, daca vorbim doar de cei care au murit in ’89 si nu suntem constienti de valorile pierdute in toti anii aia, nu vom sti niciodata la ce sa aspiram. Din ce vad in jur, faptul ca cineva traieste in VEST de ”n” ani si are contact direct cu occidentul, nu reuseste sa schimbe scara valorilor daca ea nu exista.